vineri, 17 mai 2013

'Predestinare' de P.C. Cast şi Kristin Cast

Este oare pedestinat ca dragostea să iasă învingătoare
din lupta cu însuşi întunericul?



Titlu: Predestinare
Autori: P.C. Cast şi Kristin Cast
Număr de pagini:367
Editură: Litera
Notă: 10/10

Părerea mea: După moartea mamei ei, Zoey încearcă să afle cum a fost omorâtă şi din ce cauză. Aceştia află cu ajutorul lui Thanatos, din Înaltul Consiliu şi cu afinitatea morţii, că Neferet a fost de vină şi a sacrificat-o Întunericului. Kalona devine Războinicul lui Thanatos, care este la rândul ei noua Mare Preoteasă a Casei Nopţii din Tulsa. 
Câteva detalii am dat, însă voi va trebui să aflaţi picanteriile ce se întâmpla pe parcursul minunatei cărţi, scrise cu acelaşi stil adolescentin şi fantastic prezent şi în primele opt volume. Vouă cum vi s-a părut cartea? :D

Citate:
"- Aşa lucrează Întunericul. Transforma dragostea în ceva rău. 
Cuvintele lui mă luară prin surprindere...
- Stark, Întunericul nu poate transforma dragostea în nimic. Dragostea este singurul lucru care rezistă în Întuneric, dincolo de moarte şi de distrugere. Ştii asta - sau ştiai asta."

"- Îmi place când spui că am dreptate.
- Nu te obişnui cu asta. Eşti bărbat. Ai un număr limitat de "am dreptate" - alocat special pentru tine."

"- Pielea ta este atât de moale.
 Rephaim îşi trecu degetele de-a lungul liniei curbe pe care o descria spatele gol al lui Stevie Rae, minunându-se în faţa bucuriei pe care i-o aducea faptul că putea să o ţină  în braţe şi să-şi lipească trupul - trupul lui, în totalitate uman - de trupul ei.
- Îmi place că mă crezi specială, spuse Stevie Rae, zâmbindu-i timid.
- Eşti specială, replică el.



M.

sâmbătă, 4 mai 2013

" Fericirea începe azi " - Jamie McGuire


Intens. Periculos. Creează dependenţă.

Iubirea adevărată scoate la iveală tot ce este mai bun în tine...

Abby Abbernathy s-a hotărât să devină altcineva. Acum e o fată bună, nu bea şi nu vorbeşte urât, are haine cuminţi în şifonier.
Crede că s-a distanţat suficient de lucrurile întunecate din trecutul ei, dar când ajunge la colegiu împreună cu prietena sa cea mai bună, dorinţa de un nou început este supusă provocărilor.
Travis Maddox, şiret, isteţ şi acoperit cu tatuaje, reprezintă tot ceea ce Abby vrea – şi trebuie – să evite. Travis îşi petrece nopţile câstigând bani din lupte, iar ziua e seducătorul numărul unu al campusului.
Intrigat de rezistenţa lui Abby la farmecele sale, Travis o face să intre în viaţa lui printr-un pariu.


Titlu: Fericirea începe azi
Autoare: Jamie McGuire
Date despre autoare: Jamie McGuire s-a născut în Tulsa, Oklahoma. A urmat Northern Oklahoma College, the University of Central Oklahoma, şi Technology Center unde a absolvit cu o diplomă în Radiografie.
Cel mai recent roman al ei, „Walking Disaster” a debutat pe locul 1 in New York Times si pe listele de bestseller-uri de la Wall Street Journal. A scris si bestseller-ul „Beautiful Disaster” ( „Fericirea începe azi” ) şi seria „The Providence”.
Jamie locuieşte acum în Enid, Oklahoma cu cei trei copii ai ei şi cu soţul ei Jeff.
Număr de pagini: 438
Editura: Trei
Notă: 10/10

Părerea mea:
Este o carte foarte bună şi, chiar dacă începe ciudat, cu o luptă de-a lui Travis, m-a atras pe loc. Nu numai personajele cât şi povestea au transformat aceste pagini ale cărţii într-o lectură pasională şi îndragită. Travis, băiatul cu motocicleta, se îndrăgosteşte de Abby care, la rândul ei, încearcă să îşi renege sentimentele pentru el ieşind cu Parker. Totuşi, felul în care a atras-o Travis pe Abby în viaţa lui a fost foarte frumos, căci nu era un pariu urâcios pe care majoritatea băieţilor l-ar face, doar ca să se culce cu o fată.
La finaaal, totul iese aşa frumos şi romantic şi drăguţ încât dai pe dinafară de bucurie (cel puţin la mine aşa s-a întâmplat ). Voi ce părere aveţi despre această carte? :D ~kisses!

Citate:
„ M-am ridicat să-i cuprind faţa între palme, iar el m-a strâns în braţe, ridicându-mă pe podea. Mi-am lipit buzele de ale lui, iar el m-a sărutat, emoţionat de ceea ce tocmai spusese. În acel moment, mi-am dat seama de ce îşi făcuse tatuajul, de ce mă alesese pe mine şi de ce eram diferită. Nu era vorba de mine, şi nu era vorba de el, ci de ceea ce eram împreună, asta constituia excepţia.”

„ Experimentasem insecuritatea celor care trăiau de la o lovitură a sorţii la cealată; bărbaţi care se temeau de propriile umbre. Era lesne să te temi de partea întunecată a Las Vegasului, partea pe care firmele luminoase şi sclipiciul nu păreau să o atingă niciodată. Dar Travis Maddox nu se temea de luptă sau să se apere pe cineva la are ţinea sau să privească în ochii furioşi şi umiliţi ai unei femei dispreţuite. El putea să intre într-o încăpere şi să se zgâiască la cineva de două ori cât el, convins că nimeni nu l-ar putea atinge – că era invincibil faţă de orice ar fi încercat să-l doboare.
Nu se temea de nimic. Până să ma cunoască pe mine.”
„ –S-a terminat. Du-te acasă.
A ridicat din sprâncene.
-Pentru mine, tu eşti acasă.”

M.


Există şi oameni minunaţi...


Aş vrea să împărtăşesc cu voi o întâmplare foarte interesantă de ieri.
După-amiaza mersesem cu o prietenă şi o colegă de-a ei la mall şi fiindcă n-am găsit nimic interesant de cumpărat, evident că mintea mea a născocit un plan B. Care? Hai la librărie!
Am mers şi am descoperit că se închisese cu două ore înainte decât era prevăzut în program. Evident că m-am cam enervat. Ne-am aşezat pe pervaz, crezând că poate dă Dumnezeu - fiind în vinerea mare, şi vin ameţitele alea de vânzatoare înapoi. Am stat aşa vreo zece minute şi văd o fată venind spre librărie. Eu eram atât de supărată, încât îmi spuneam oful cu voce tare. Tipa s-a uitat la uşă, apoi la mine, iar la uşă şi iar la mine cu o expresie dezamăgită pe faţă. Ce credeţi c-a spus?
" Ştiu cum te simţi! "
Şi-a plecat. Eu am rămas acolo şi m-am uitat la ea până n-am mai văzut-o. Încă mă gândesc de ce n-am fugit după ea să-i spun: hai să fim prietene pe viaţă! Probabil soarta sau Dumnezeu, dacă erau de faţă, mi-ar fi dat câteva scatoalce peste cap. Nu pricep cum de-am scăpat o asemenea şansă care probabil nu se va mai ivi, fiindcă nu sunt mulţi oameni de genul acelei fete.
Dar pur şi simplu mi-a rămas la suflet, cu atât mai mult cu cât n-o cunoşteam. N-am să uit niciodată asta! 3 mai 2013 rămâne în istorie pentru mine.


S.

'' Jocurile foamei - Sfidarea " - Suzanne Collins



În Sfidarea, al doilea volum al trilogiei Jocurile Foamei, îi regăsim pe Katniss şi Peeta într-o situaţie de viaţă şi de moarte. În aceeaşi lume postapocaliptică înfăţişată şi în acest roman, considerat chiar mai bun decât primul din serie, lupta continuă. Bestseller internaţional, cartea s-a numărat printre cele mai valoroase noutăţi editoriale ale anului 2009.



Număr pagini: 318.

An apariţie: 2009.

Preţ: 45,5 lei.

Editura: Nemira.




My opinion:

Da, volumul doi este mult mai interesant decât primul. Nici nu m-aş fi aşteptat ca Peeta şi Katniss să fie trimişi, din nou, în arenă. Am crezut că totul s-a terminat şi mai rămânea doar să îl convingă Katniss pe Snow de iubirea ei pentru Peeta. Reacţia ei când a aflat că va merge din nou în arenă, faptul că nu se putea decide între Gale şi Peeta şi toate celelalte sentimente şi acţiuni descrise atent şi cu multe detalii m-au făcut să cred că povestea chiar a fost adevarată şi rememorată de cineva.

Bombardarea Districtului 12 a fost un fel de picătură care a umplut paharul în cazul acestui volum. Chiar nu m-aş fi gândit că unii oameni pot fi atât de duri, făcând orice, inclusiv să treacă peste cadavre, pentru a deţine puterea. E, totuşi, ceva real. Se întâmplă în zilele noastre, dacă stăm să privim cu atenţie.

Vă urez spor la citit! * Xoxo *




Nota: 9,5




Citate:

" Am fost luată complet prin surprindere. S-ar putea crede că, după ce stătusem atât de multe ore împreună cu Gale - privindu-l vorbind, râzând şi încruntându-se -, ar fi trebuit să ştiu tot ce era de ştiut despre buzele lui. Dar nu-mi imaginasem că, apăsate de ale mele, le-aş fi putut simţi atât de calde. Sau că mâinile acelea, capabile să instaleze cele mai complicate capcane, se puteau închide cu atât uşurinţă în jurul meu. Cred că am scos un soi de sunet din fundul gâtului şi îmi amintesc vag de degetele mele, strâns încovrigate, odihnindu-se pe pieptul.

- Trebuia să fac asta. Măcar o singură dată, a spus apoi, dându-mi drumul.

Şi a plecat. "




" - Nu sunt în Districtul 12? repet.

Ca şi cum aş putea respinge cumva adevărul.

- Katniss, spune blând Gale.

Recunosc vocea asta. Vorbeşte aşa când se apropie de animalele rănite, să le dea lovitura de graţie. Ridic instinctiv mâna, vrând să-i opresc cuvintele, dar el mi-o prinde şi mi-o strânge cu putere.

- Nu, şoptesc eu.

Dar Gale nu poate păstra un secret faţă de mine.

- Katniss, Districtul 12 nu mai există. "




" În baia de sânge din acea primă zi sunt ucise optsprezece tributuri. Altele încep să moară rând pe rând şi devine limpede că tot ce se află în locul acela superb - fructele savuroase care se leagănă în tufişuri, apa din păraiele cristaline, până şi mireasma florilor inhalată - conţine o otravă letală. Numai apa de ploaie şi hrana oferită de Cornul Abundenţei pot fi consumate fără niciun pericol. Şi mai există şi un grup mare şi bine aprovizionat de zece profesionişti care cutreieră muntele în căutare de victime. "




" - La a şaptezeci şi cincea aniversare, pentru a li se reaminti rebelilor că nici cei mai puternici dintre ei nu pot înfrânge puterea Capitoliului, tributurile de sex bărbătesc şi femeiesc vor fi extrase din totatul învingătorilor în viaţă.

Mama scoate un ţipăt slab şi Prim îşi îngroapă faţa în palme, dar eu mă simt mai degrabă ca oamenii pe care îi zăresc în mulţimea de pe ecran. Uşor nedumerită. Ce vrea să spună? Totalul învingătorilor în viaţă?

Apoi pricep, înţeleg ce înseamnă. Cel puţin pentru mine. În Districtul 12 nu există decât trei învingători dintre care se poate alege. Doi bărbaţi. O femeie...

Mă întorc în arenă.

Trupul meu reacţionează înaintea minţii şi ies în fugă pe uşă, traversez peluzele din Cartierul Învingătorilor şi mă reped în întunericul de dincolo de ele. "




S.

'' Eve '' - Anna Carey



O fascinantă aventură distopică, petrecută in 2032, la şaisprezece ani după ce un virus mortal a şters aproape întreaga populaţie de pe faţa pământului.

În ultima noapte petrecută în şcoala de fete unde este elevă, Eve descoperă ceea ce se întâmplă în realitate cu absolventele - şi soarta cumplită care le aşteaptă.
Evadând din singurul cămin pe care îl cunoscuse vreodată, ea porneşte într-o călătorie lungă, presărată cu piedici înşelătoare, în căutarea unui loc în care să poată supravieţui. Pe drum îl întâlneşte pe Caleb, un băiat rebel şi dur, care trăieşte în sălbăticie. Separată de bărbaţi întreaga viaţă, Eve fusese învăţată să se teamă de aceştia, dar Caleb îi câştigă treptat încrederea... şi inima.
Când soldaţii încep să îi vâneze, Eve trebuie să aleagă între adevărata dragoste şi propria viaţă.


Autor: Anna Carey este autorul trilogiei Eve. Primele două volume sunt disponibile oriunde, iar ce de-al treilea volum va apărea pe 2 aprilie 2013.
Număr pagini: 287.
An apariţie: 2011.
Preţ: 29,90 lei.
Editura: Leda.


My opinion:
Cartea e captivantă, iar cum mie îmi plac foarte mult distopiile, mi-a captat atenţia de la prima pagină. M-a îngrozit faptul că fetele erau despărţite de băieţi, că erau învăţate că aceştia reprezintă tot ce este mai rău pe pământ, dar că singurul bărbat în care se pot încrede este Regele. Ceea ce m-a lăsat perplexă a fost situaţia în care se aflau şi băieţii - condamnaţi să lucreze în lagăre, şi fetele - condamnate să nască, dupa absolvire, în fiecare an copii care, mai apoi, sa fie trimişi în Oraşul de Nisip, la alte familii. Teoretic şi practic, acestea au fost doar nişte modalităţi de a le ucide sufletele şi de a-i transforma într-un fel de oameni robotizaţi, pentru a-i putea controla mai uşor. E înfiorător, mai ales că trăim într-o lume în care oamenii sunt mai interesaţi de televizor, telefon si ce mai e nou în materie de tehnologie, în loc de natură, cărţi şi activităţi care să le solicite intelectul şi să-i bucure spiritual.
Cât despre relaţia dintre Eve şi Caleb, mă bucur că acesta a făcut-o să lase la o parte prejudecăţile care i-au fost impuse în Şcoală şi să vadă realitatea aşa cum e ea. Măcar n-au mai făcut diferenţe între sexe, cum am tot observat de-a lungul cărţii. 
Vă recomand cartea cu mult drag şi spor la citit! * Xoxo *


Nota: 9,5


Citate:
" Fata blondă a îndreptat arma spre Caleb.
- Nu le dăm voie celor de soiul lui aici.
- Soiul lui? am întrebat, trăgându-l pe Caleb spre mine. Dar e rănit. Nu poate să se întoarcă. Te rog!
Faţa fetei era inexpresivă.
- Nu e voie. Îmi pare rău. [ ... ]
Fata cu arma scutura din cap.
- Ştiam că aşa avea să fie, a spus Caleb. Califia a fost întotdeauna doar pentru femei. Te rog, Eve, du-te înăuntru. "

" Lângă ea se afla o altă fată, cu pântecul uriaş, cu vinişoare mov vizibile pe pielea ei subţiată. Apoi, fata a deschis ochii de un verde-închis şi m-a privit pentru un minut, dupa care şi-a dat ochii peste cap. Era Sophia. Sophia, care îşi susţinea acum trei ani discursul de şefă de promoţie, cea care voia să devină doctoriţă. "


S.