sâmbătă, 4 mai 2013

Există şi oameni minunaţi...


Aş vrea să împărtăşesc cu voi o întâmplare foarte interesantă de ieri.
După-amiaza mersesem cu o prietenă şi o colegă de-a ei la mall şi fiindcă n-am găsit nimic interesant de cumpărat, evident că mintea mea a născocit un plan B. Care? Hai la librărie!
Am mers şi am descoperit că se închisese cu două ore înainte decât era prevăzut în program. Evident că m-am cam enervat. Ne-am aşezat pe pervaz, crezând că poate dă Dumnezeu - fiind în vinerea mare, şi vin ameţitele alea de vânzatoare înapoi. Am stat aşa vreo zece minute şi văd o fată venind spre librărie. Eu eram atât de supărată, încât îmi spuneam oful cu voce tare. Tipa s-a uitat la uşă, apoi la mine, iar la uşă şi iar la mine cu o expresie dezamăgită pe faţă. Ce credeţi c-a spus?
" Ştiu cum te simţi! "
Şi-a plecat. Eu am rămas acolo şi m-am uitat la ea până n-am mai văzut-o. Încă mă gândesc de ce n-am fugit după ea să-i spun: hai să fim prietene pe viaţă! Probabil soarta sau Dumnezeu, dacă erau de faţă, mi-ar fi dat câteva scatoalce peste cap. Nu pricep cum de-am scăpat o asemenea şansă care probabil nu se va mai ivi, fiindcă nu sunt mulţi oameni de genul acelei fete.
Dar pur şi simplu mi-a rămas la suflet, cu atât mai mult cu cât n-o cunoşteam. N-am să uit niciodată asta! 3 mai 2013 rămâne în istorie pentru mine.


S.

Un comentariu:

  1. Mişto! :))
    E mai plăcut să ai cu cine să "lecturezi". Eu am o colegă de bancă şi mă bucur că amândouă avem despre ce discuta (pe lângă celelalte subiecte). Data viitoare să nu-ţi scape! :))

    RăspundețiȘtergere