sâmbătă, 4 mai 2013

'' Jocurile foamei - Sfidarea " - Suzanne Collins



În Sfidarea, al doilea volum al trilogiei Jocurile Foamei, îi regăsim pe Katniss şi Peeta într-o situaţie de viaţă şi de moarte. În aceeaşi lume postapocaliptică înfăţişată şi în acest roman, considerat chiar mai bun decât primul din serie, lupta continuă. Bestseller internaţional, cartea s-a numărat printre cele mai valoroase noutăţi editoriale ale anului 2009.



Număr pagini: 318.

An apariţie: 2009.

Preţ: 45,5 lei.

Editura: Nemira.




My opinion:

Da, volumul doi este mult mai interesant decât primul. Nici nu m-aş fi aşteptat ca Peeta şi Katniss să fie trimişi, din nou, în arenă. Am crezut că totul s-a terminat şi mai rămânea doar să îl convingă Katniss pe Snow de iubirea ei pentru Peeta. Reacţia ei când a aflat că va merge din nou în arenă, faptul că nu se putea decide între Gale şi Peeta şi toate celelalte sentimente şi acţiuni descrise atent şi cu multe detalii m-au făcut să cred că povestea chiar a fost adevarată şi rememorată de cineva.

Bombardarea Districtului 12 a fost un fel de picătură care a umplut paharul în cazul acestui volum. Chiar nu m-aş fi gândit că unii oameni pot fi atât de duri, făcând orice, inclusiv să treacă peste cadavre, pentru a deţine puterea. E, totuşi, ceva real. Se întâmplă în zilele noastre, dacă stăm să privim cu atenţie.

Vă urez spor la citit! * Xoxo *




Nota: 9,5




Citate:

" Am fost luată complet prin surprindere. S-ar putea crede că, după ce stătusem atât de multe ore împreună cu Gale - privindu-l vorbind, râzând şi încruntându-se -, ar fi trebuit să ştiu tot ce era de ştiut despre buzele lui. Dar nu-mi imaginasem că, apăsate de ale mele, le-aş fi putut simţi atât de calde. Sau că mâinile acelea, capabile să instaleze cele mai complicate capcane, se puteau închide cu atât uşurinţă în jurul meu. Cred că am scos un soi de sunet din fundul gâtului şi îmi amintesc vag de degetele mele, strâns încovrigate, odihnindu-se pe pieptul.

- Trebuia să fac asta. Măcar o singură dată, a spus apoi, dându-mi drumul.

Şi a plecat. "




" - Nu sunt în Districtul 12? repet.

Ca şi cum aş putea respinge cumva adevărul.

- Katniss, spune blând Gale.

Recunosc vocea asta. Vorbeşte aşa când se apropie de animalele rănite, să le dea lovitura de graţie. Ridic instinctiv mâna, vrând să-i opresc cuvintele, dar el mi-o prinde şi mi-o strânge cu putere.

- Nu, şoptesc eu.

Dar Gale nu poate păstra un secret faţă de mine.

- Katniss, Districtul 12 nu mai există. "




" În baia de sânge din acea primă zi sunt ucise optsprezece tributuri. Altele încep să moară rând pe rând şi devine limpede că tot ce se află în locul acela superb - fructele savuroase care se leagănă în tufişuri, apa din păraiele cristaline, până şi mireasma florilor inhalată - conţine o otravă letală. Numai apa de ploaie şi hrana oferită de Cornul Abundenţei pot fi consumate fără niciun pericol. Şi mai există şi un grup mare şi bine aprovizionat de zece profesionişti care cutreieră muntele în căutare de victime. "




" - La a şaptezeci şi cincea aniversare, pentru a li se reaminti rebelilor că nici cei mai puternici dintre ei nu pot înfrânge puterea Capitoliului, tributurile de sex bărbătesc şi femeiesc vor fi extrase din totatul învingătorilor în viaţă.

Mama scoate un ţipăt slab şi Prim îşi îngroapă faţa în palme, dar eu mă simt mai degrabă ca oamenii pe care îi zăresc în mulţimea de pe ecran. Uşor nedumerită. Ce vrea să spună? Totalul învingătorilor în viaţă?

Apoi pricep, înţeleg ce înseamnă. Cel puţin pentru mine. În Districtul 12 nu există decât trei învingători dintre care se poate alege. Doi bărbaţi. O femeie...

Mă întorc în arenă.

Trupul meu reacţionează înaintea minţii şi ies în fugă pe uşă, traversez peluzele din Cartierul Învingătorilor şi mă reped în întunericul de dincolo de ele. "




S.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu