Ce ai face dacă ai mai avea o singură zi de trăit? Pe cine ai săruta? Şi cât de departe ai merge pentru a-ţi salva viaţa?
Samantha Kingston pare să ducă o viaţă perfectă: se numără printre cei mai populari elevi, iubitul ei este cel mai tare băiat din şcoală, are aproape tot ce-şi doreşte şi un grup de prietene cu care împarte totul. Vineri, 14 februarie, ar trebui să fie o zi ca oricare alta din viaţa ei încântătoare, dar Samantha suferă un accident de maşină şi moare. Apoi se trezeşte a doua zi şi primeşte o nouă şansă. Şi apoi iar. Şi iar. De şapte ori. Trăindu-şi ultima zi de viaţă şapte zile la rând, Sam va desluşi în cele din urmă misterul din jurul morţii ei - şi va descoperi adevărata valoare a lucrurilor pe care este în pericol să le piardă.
" Romanul lui Oliver este sensibil, plin de emoţie şi încântător... Cititorii o vor îndrăgi pe Samantha din ce în ce mai mult, pe măsură ce se îndreaptă spre un final pe cât de curajos, pe atât de sfâşietor. "
Publishers Weekly
" O poveste irezistibilă, cu un mesaj puternic, care nu trebuie ratată. "
ALA Booklist
Autor: Lauren Oliver este noul nume al literaturii pentru adolescenţi. O zi din şapte, romanul ei de debut, o originală întâlnire între Ziua cârtiţei şi Fete rele, a devenit un bestseller internaţional în 2010.
Număr pagini: 380.
Preţ: 35,91 lei.
An apariţie: 2010.
Editura: Litera.
My opinion:
Cartea chiar are un mesaj puternic, care trebuie înţeles neapărat. Pe mine, cel puţin, m-a făcut să văd lumea în alt mod. M-a făcut să privesc şi mai mult dincolo de aparenţe şi să nu-mi mai pese deloc de stratificarea asta socială în funcţie de bani sau popularitate, care e o totală aiureală. Recunosc, am detestat-o la început pe Samantha, pentru că se credea cea mai bună dintre toate şi făcea lucruri urâte. Dar, pe parcurs, am început să o îndrăgesc foarte mult. Mai ales la final. Pe parcursul întregii cărţi, ultima ei zi de viaţă s-a schimbat radical. Şi-a făcut prieteni cu care, dacă ar fi trăit, nu ar fi vorbit absolut nimic şi şi-a dat seama că, de fapt, iubitul ei nu era atât de grozav. Nu spun mai multe şi vă las să descoperiţi singuri. * Xoxo *
Nota: 10.
Citate:
" Se spune că, în clipa morţii, toată viaţa îţi trece pe dinaintea ochilor, dar mie nu mi s-a întâmplat aşa. "
" Şi o faţă deasupra mea, albă şi frumoasă, cu ochii mari ca luna. O mână pe obrazul meu, răcoroasă şi uscată. De ce m-ai salvat? Cuvintele se adună ca un val: Nu. Dimpotrivă. Ochii de culoarea cerului la răsărit, o coroană de păr blond, atât de luminos şi de alb şi de orbitor, încât jur că e o aură. "
" - Hei, zice Kent încet, iar vocea lui îmi face inima să tresalte din nou, îmi face tot corpul să strălucească. Acum nu te mai văd.
Faţa şi corpul lui sunt o umbră acum, întuneric în întuneric. Abia îi disting contururile şi, desigur, îi simt căldura pielii. Mă aplec în faţă, îmi sprijin bărbia de jacheta lui aspră şi din cord, îi găsesc urechea şi, din greşeală, o ating cu gura. El inspiră brusc şi tot corpul i se încordează. Inima mea e lichidă, pluteşte. Nu mai există spaţiu între bătăile inimii mele.
- Secretul este, îi şoptesc chiar la ureche, că sărutul tău a fost cel mai grozav sărut din toată viaţa mea.
El se trage înapoi puţin ca să se uite la mine, dar buzele noastre sunt la câţiva centimetri distanţă. Nu-i disting expresia feţei în întuneric, dar îmi dau seama că ochii lui îmi cercetează din nou chipul.
- Dar eu nu te-am sărutat niciodată, îmi şopteşte el. În jurul nostru, ploaia se aude ca şi cum ar fi de sticlă. Nu din clasa a treia, oricum.
Zâmbesc, dar habar n-am dacă mă vede.
- Ai face bine să începi atunci, îi spun, pentru că nu am prea mult timp la dispoziţie. "
" Aud vag vuietul în urechi, vocile atât de aproape, presimt chipurile albe şi înspăimântate, ieşind din întuneric, dar nu pot să-mi desprind privirea de la Juliet care plânge, atât de frumoasă.
- E prea târziu, zice ea.
Îi răspund şi eu:
- Niciodată nu e prea târziu.
În acea fracţiune de secundă se aruncă pe şosea, dar se uită înapoi, speriată, şi o luminiţă de recunoaştere i se aprinde în ochi. Apoi mă arunc după ea. "
S.