sâmbătă, 16 februarie 2013

Îngerul nopţii de Becca Fitzpatrick


UN JURĂMÂNT SACRU
UN ÎNGER CĂZUT
DRAGOSTE INTERZISĂ

Pentru Nora Grey, dragostea nu face parte din plan. Nu s-a îndrăgostit niciodată de vreun băiat, în ciuda eforturilor depuse de Vee, prietena ei cea mai bună. Dar zâmbetul săgalnic şi ochii pătrunzători ai lui Patch o atrag mai presus de orice raţiune. Patch pare să se afle oriunde este şi ea şi pare să o cunoască mai bine decât prietena ei cea mai bună, iar Nora nu se poate decide dacă să-i cadă în braţe sau să fugă din calea lui cât mai departe. După o serie de întâmplări înspăimântătoare, tânăra se găseşte prinsă într-un joc al răzbunării unde nimeni nu este ceea ce pare a fi, taberele se schimbă şi ascund secrete periculoase. În mijlocul unui străvechi conflict între nemuritori şi îngerii căzuţi, Nora trebuie să-şi înfrunte temerile şi să lupte pentru viaţa şi dragostea ei, iar o alegere greşită o poate costa viaţa.

        "Un debut senzaţional!" - KIRKUS REVIEWS
        " Un roman captivant... o lectură rapidă şi antrenantă. Relaţia furtunoasă dintre Nora şi Patch, este tulburător de seducătoare - iubitorii de fantasy vor fi cuceriţi." - PUBLISHERS WEEKLY
       " Fanii genului care s-au plictisit de vârcolaci şi de vampiri vor primi bucuroşi această nouă apariţie din adâncurile întunericului." - BOOKLIST
      " O combinaţie între un thriller şi un roman de dragoste care te ţine cu sufletul la gură până la ultima pagină. O carte numai buna de devorat la gura sobei într-o seară ploioasă, cu tunete şi fulgere." - KAREN KINCY



Titlu: Îngerul Nopţii
Autoare: Becca Fitzpatrick
Despre autoare: Becca Fitzpatrick este o autoare americană cunoscută pentru bestseller-ul New York Times Hush, hush. S-a născut pe 3 februarie 1979 şi a absolvit în aprilie 2001 de la Universitatea Brigham Young cu o diplomă în sănătate comunitară. A plecat să lucreze ca un secretar, profesor şi un contabil la un liceu.

Număr de pagini: 271
Editura: Litera
Nota: 10+/10

Opinia mea: Consider că autoarea are un mod foarte special de a scrie, dându-i acestei cărţi savoare, iar cititorului, cu o sută de bătai de inimă mai mult după fiecare pagină citită. N-o să vă plictisiţi de loc: pe lângă mister şi aventură, sunt strecurate replici amuzante scoase parcă fix din gura unui adolescent. Bine.. un adolescent mai cult, poate.
Patch o atrage pe Nora într-o lume nouă, dar reală, plină de pericole.. şi de ataşamente personale. Dar ăsta se pare a fi doar începutul..
Nora începe să aibă "halucinaţii" din clipa în care profesorul o mută cu Patch în bancă. Să fie doar simple iluzii? Să fie doar o sâcâială din partea lui Patch, vrând să o enerveze? Nu.. nicio şansă. Este mai mult decât atât.. Mult mai mult.
Şi tocmai de aceea o să vă las pe voi să aflaţi povestea! Vă recomand cu drag cartea şi aştept mai multe păreri despre ea! --HUUUUGS--

Citate:
" - Nu ştii să ai încredere. Reformulez. Ai încredere, dar în oamenii care nu trebuie.
  - Şi primul punct slab?
  - Ţii viaţa în lesă.
  - Ce vrei să spui?
  - Ţi-e frică de ceea ce nu poţi controla."

"M-am uiat la cele şapte cifre scrise cu cerneală roşie şi am strâns pumnul. Voiam să-i spun că în niciun caz nu-i va suna telefonul în seara asta. Voiam să-i spun că era vina lui că a folosit tot timpul ca să mă interogheze. Voiam multe lucruri, dar adevărul e că steăteam acolo ca şi cum n-aş fi ştiut să deschid gura."

" Mai multă încredere. Mai multă libertate de a fi el însuşi. Iar ochii aceia negri mi se bagau pe sub piele. Erau ca nişte magneţi care-mi urmăreau orice mişcare."

"  Aproape de el simţeam dorinţe contradictorii. O parte din mine dorea să fugă de el strigând "Foc!" . O parte mai nesăbuită era tentată să vadp cât de aproape mă puteam apropia fără să... mă ard."

" -Să te îndrăgosteşti înseamnă să te predai. E un mare sacrificiu. Poate fi foarte înfricoşător."

" - Mă sufoci. Am nevoie de... spaţiu.
   De fapt, aveam nevoie de limite. Aveam nevoie de voinţă. Aveam nevoie să fiu închisă, din moment ce demonstram încă o dată că nu mă puteam controla în prezenţa lui Patch. Ar fi trebuit să ţâşnesc spre uşă şi totuşi... n-o făceam. Am încercat să mă autoconving că stăteam pentru că aveam nevoie de răspunsuri, dar asta nu era decât o parte. La cealaltă parte nu voiam să mă gândesc. Partea emoţională. Partea împotriva căreia era inutil să lupt."




M.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu