Fantomele ne ştiu toate secretele de Megan Crewe

Singurii prieteni ai lui Cass McKenna, o fată de şaisprezece ani, sunt fantomele. Nu sunt deloc complicate, poţi avea încredere în ele, plus că pot afla secretele compromiţătoare ale celor din jur... iar lui Cass îi place să ştie totul despre colegii ei îngâmfaţi.
Asta până când Tim, cel mai popular elev din şcoală, îi descoperă secretul şi, spre marea ei surpriză, îi cere ajutorul. Să fie aceasta cea mai bună ocazie pentru Cass să se împrietenească din nou cu cei vii...?

Un debut literar frumos, care vorbeşte despre pierderi şi suferinţă, violenţă şi durere, şi despre cum să te descurci când singurii tăi prieteni sunt fantome. - Justine Larbalestier

E minunat scrisă, are personaje cu care cititorii se pot identifica, iar dialogul este impecabil. - Teens Read Too

Autor: S-a născut în Toronto, Canada, pe la sfărşitul anilor 1980, crescând acolo alături de părinţii ei, fratele său mai mic şi multe pisici. În copilărie îi plăcea ca tatăl său să îi spună poveşti şi să imite vocile personajelor, fiind nevoie doar de încă puţin timp pentru a începe să facă propriile poveşti. În prezent trăieşte tot în Toronto, alături de soţul său şi trei pisici. Scrie şi lucrează cu adolescenţi şi copii cu nevoi speciale.

Număr pagini: 252.

Preţ: 10.99 lei.

An apariţie: 29 mai 2012.

Editura: Leda.

My opinion:

Mi-a plăcut cartea. Mi s-a părut foarte interesant cum, deşi Cass ştia secretele multor persoane, nu le spunea chiar pe toate. În timp ce citeam mă gândeam cum ar fi să pot vorbi şi eu cu fantomele şi să ştiu atâtea lucruri, dar mi-am dat seama că nu m-aş simţi chiar aşa bine să invadez viaţa oamenilor xD. Tim m-a emoţionat, la fel şi povestea lui. Mi-a plăcut că a avut încredere în Cass. Fiecare a fost pentru celălalt ca un colac de salvare; Cass a început să vorbească din nou cu oamenii, iar Tim a trecut peste moartea mamei lui.

Vă recomand cartea cu mare drag şi chiar sper s-o citiţi! * Xoxo *

Nota: 9,5

Citate:

" S-ar putea crede că e uşor să te înţelegi cu cineva după ce a murit. Dar nu şi cu Paige. Ea şi-a luat foarte în serios îndatoririle de soră mai mare. Se împliniseră patru ani de când se înecase, şi tot mă mai bătea la cap.

- Doar n-ai de gând să porţi ăştia la şcoală? mi-a zis ea, cocoţată în aer deasupra tăbliei de fier forjat a patului meu, cu picioarele încrucişate, înclinate pe-o parte. "

" Era o seară în care se puteau întâmpla tot felul de lucruri bizare. O seară în care puteam să împart o masă atât cu vicepreşedintele consiliului de elevi, cât şi cu fantoma surorii mele, nu ca să închei un târg, nu ca să demonstrez ceva, ci pur şi simplu pnetru că asta-mi doream. "

" - Dacă eşti sinceră, a zis, n-o să spui nimănui, aşa e? Nu vreau... nu vreau ca tu să discuţi despre asta cu prietenii ăia de rahat ai mei, cu tata... în orice caz, nu cu tata, a precizat, cu glasul tremurat. Trebuie să-mi promiţi.

- Tim...

- Promite-mi!

Am tras aer în piept. N-aveam cum să ştiu dacă el nu se va îneca mâine iar într-o sticlă de vin şi nu va pleca la volan spre un alt loc în care să nu-l pot găsi. Prietenia mea nu era de-ajuns ca să rezolve o problemă atât de importantă. Ştiam că trebuia să cer ajutor de la altcineva... dar puteam să-i fac promisiunea asta.

- OK, am zis, precaută. Promit că n-o să le spun prietenilor tăi, nici tatălui tău. "

S.