Senzaţionala carte scrisă de Daphne du Maurier reprezintă povestea tristă a unei tinere femei care îşi împarte existenţa între o mare iubire şi lupta pentru găsirea propriei identităţi. Un roman de mare profunzime psihologică în care dragostea se interferează cu minciuna, frustrarea şi crima.
Două femei: Rebecca, fosta soţie, rebelă şi misterioasă, dispărută în adâncurile mării, şi doamna de Winter, soţia actuală, supusă şi naivă, un caracter total opus primeia. Un bărbat, Maxim de Winter, pe care trecutul nu-l lasă să-şi refacă viaţa. Şi un misterios castel, Manderley, care urmează destinul personajelor.
Suspansul este construit de situaţii absolut suprinzătoare. De altfel, lucrarea figurează în Top 10 romane de suspans din toate timpurile, publicat în SUA.
O lectură captivantă despre dragoste şi moarte, scrisă în maniera operelor literare de neuitat.
Autor: Daphne du Maurier (n. 13 mai 1907, d 19 aprilie, 1989) a fost o scriitoare britanică. A scris Rebecca, Verișoara mea Rachell, Hanul Jamaica Generalul Regelui și Golful Francezului. Un roman gotic, plin de intrigi, care amintește de opere celebre cum ar fi Jane Eyre - Charlotte Bronte și La răscruce de Vânturi - Emilly Bronte. Roman de acțiune dar și de dragoste, cu o atmosferă adesea sumbră și trăbătut de suspans (nu întâmplător unele din romane au fost ecranizate de Alfred Hitchcock).
Romanul N-as mai vrea sa fiu tanar descrie intr-un mod realist viata tumultoasa a unui tanar, cartea diferentiindu-se de celelalte prin lipsa fantasticului, a intrigilor complicate si a suspansului acut reprezentand mai mult o poveste de dragoste si o drama a tanarului care ia viata in piept, cuprins de pofta pentru iubirea perfecta si pasionala, dezamagit insa de realitate.
Număr pagini: 396.
Preţ: 27,98 lei.
An apariţie: 17 decembrie 2004.
Editura: Orizonturi.
My opinion:
E absolut genială! Am citit-o de două ori şi nu m-am plictisit deloc de ea. Mereu am descoperit alte detalii şi mi-am dat seama de nişte lucruri. Am fost mai atentă asupra detaliilor şi a caracterelor personajelor conturate fie de alte personaje, fie de întâmplări. Cum scrie şi în descriere, este un roman de mare profunzime. Personajul principal, doamna de Winter, nu are un nume. I se spune doar " doamna de Winter ". O face astfel să devină un personaj misterios şi profund, faţă de Rebecca. Dar oricum, ca să înţelegeţi mai bine tot ce spun eu aici, ar fi mai bine să citiţi cartea. * Xoxo *
Nota: 10.
Citate:
" Acum conducea mai repede, mult mai repede. Am trecut de colina din faţa noastră şi am văzut oraşul Lanyon jos, în vale. Spre stânga se zărea lucirea argintată a râului, lărgindu-se către estuarul din Kerrith, aflat la şase mile distanţă. Drumul spre Manderley se afla drept înainte. Nu era lună. Deasupra capetelor noastre cerul rămăsese negru precum cerneala. În zare, însă, nu mai era deloc întunecat, ci se vedea o vâlvătaie stacojie, ca o pată de sânge. Iar cenuşa zbura spre noi, adusă de vântul sărat al mării. "
" Azi-noapte, am visat că mă întorsesem la Manderley. Mi se părea că stăteam lângă poarta de fier care duce pe alee, şi o vreme n-am putut intra, căci drumul mi-era blocat. Poarta era închisă cu lanţ şi lacăt. În vis, l-am strigat pe portar, dar n-am primit niciun răspuns şi, privind mai îndeaproape printre gratiile ruginite ale porţii, am văzut că în căsuţa lui nu mai locuia nimeni. "
" - Numai de tine îmi pasă, reluă el. În rest, nu regret nimic. Dacă totul s-ar întâmpla din nou, aş face acelaşi lucru. Mă bucur că am omorât-o pe Rebecca. Pentru asta, niciodată nu voi avea remuşcări, niciodată, niciodată. Doar pentru tine am. Nu pot uita ce efect a avut asupra ta. Mă uitam la tine, fără să mă gândesc la nimic altceva, în tot timpul mesei. A dispărut pentru totdeauna acea înfăţişare tinerească, nostimă, pierdută, pe care o îndrăgisem atât de mult. N-o să mai revină. Şi pe aceea am ucis-o, când ţi-am spus despre Rebecca... S-a dus, în numai douăzeci şi patru de ore. Eşti cu mult mai matură... "
S.
